"Pianul Călător"

Jurnal de calatorie

26.06.2012

Draga Horia,

Am întâlnit în toate cele 20 de orase prin care am trecut un public avid de frumos, de cultura, foarte cald, multi tineri, lucru care m-a bucurat nespus. În ciuda oboselii inerente, dupa fiecare recital m-am simtit proaspat si am simtit ca publicul empatizeaza cu ceea ce fac. În ansamblu, acest turneu cred ca este un plus fata de cel de anul trecut. Mai întâi pentru ca nu a mai existat stress-ul primului turneu solo national de tipul acesta, acum stiam la ce sa ma astept (chiar si la cei 7000 de km pe care i-am amintit mai devreme) si, pe de alta parte, acum a fost altfel. Daca anul trecut am cântat doar recitaluri si doar Liszt si doar cu colegul tau, primul Pian Calator, acum am cântat atât în sali care aveau piane de concert, atât pe primul Pian Calator, am cântat apoi concerte, apoi recitaluri, apoi am calatorit cu tine, iar concerte, iar recitaluri… ca sa ne despartim la Sânicolau Mare (sper eu nu pentru multa vreme). Îmi doresc ca acest eveniment mare si frumos sa nu capete soarta altor lucruri frumoase din România, adica disparitia lui în timp.

Tocmai de aceea, deja ma gândesc la colegul tau din studioul radioului, al treilea Pian Calator, pe care categoric îl voi provoca la o alta expeditie muzicala prin România.

Sunt surprins ca ma simt foarte bine la sfârsitul acestui maraton. Am avut, e adevarat, un moment în care am avut îndoieli în ceea ce priveste puterea de a duce la bun sfârsit acest periplu muzical strict din cauza oboselii – dar nu din cauza oboselii pianistice, artistice, a concertelor, ci a drumurilor noastre, aflate înca la nivel de secol XIX în anumite zone. Asa ca traseul pe care l-am parcurs si care însumeaza în total peste 7000 de km în 6 saptamâni si-a spus la un moment dat cuvântul.

Precum stii, grija pianului nu a fost a mea, ci a unei echipe pe care am instruit-o, sunt oameni cu responsabilitate care stiu ca un
instrument, chiar daca este mai vechi, valoreaza foarte mult si asta
nu neaparat din punct de vedere al sumei de bani pe care o reprezinta, ci valoreaza mult pentru cultura româna.

Horia

20.06.2012

Draga Horia,

Am ajuns iarasi la Radio, pe holul din Temisana si simt cum încep sa ma enervez. Locul meu este pe scena, în fata a sute de oameni care sa ma priveasca si sa ma asculte, nu asezat pe-o parte, fara picioare într-un loc de trecere. Dar în câteva zile plecam iarasi la drum, asa ca încerc sa ma consolez gândindu-ma la experienta extraordinara din orasele prin care am trecut pâna acum.

Debutul a fost atât de neconventional încât primul pian calator ar putea fi invidios. Desi m-am simtit ca într-un cuptor pe terasa de la Radiovacanta, sa începi un turneu pe malul marii... nu e la îndemâna oricui... Toti turistii care se plimbau pe faleza din zona Radiovacanta se opreau la umbra si ne ascultau. Chiar si cei de pe plaja au spus ca acordurile de pian se potrivesc mai bine cu relaxarea de la mare decât oricare alt tip de muzica. Iar marea... desi fusese foarte agitata si galagioasa cu o seara înainte, în dimineata concertului nostru s-a linistit si ne-a ascultat pe noi.

Asa DA început de turneu!

De la Mamaia am ajuns la Buzau în Sala Consiliului Judetean. Când am vazut câti elevi erau în sala, m-am gândit ca ti s-a îndeplinit visul: ai reusit sa aduci la concerte public tânar! Doua rânduri întregi cu elevi de la Liceul de Arta… Si am cântat atât de frumos amândoi încât sala ne-a aplaudat în picioare si sacadat. Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost ca ai dat un bis, cu toate ca nu prea-ti sta în obicei… Bravo, sunt mândru ca esti pianistul meu! (Ai avut asa succes si cu Pianul Calator 1 sau e mai bine acum ? Sunt si eu curios)

A doua zi am cântat în teatrul din Focsani, iar a treia zi la Casa de Cultura din Roman, de unde cei sase baieti m-au încarcat iarasi în camion si m-au adus la Bucuresti. Mai avem de trecut prin Caracal si apoi ma voi opri la Sânnicolau Mare. Acum ma apua tristetea, când ma gândesc ca se apropie finalul…

Tie unde si-a placut cel mai mult pâna acum? Esti si tu putin trist ca turneul se apropie de final? Sau esti atât de obosit încât abia astepti sa se termine ?

Astept sa-mi scrii!!

Cu drag,
Pianul Calator 2

13.06.2012

Draga Horia,

Mai sunt câteva zile si voi porni în aceasta calatorie pe care am asteptat-o mai mult decât primul pian calator. Sunt reparat, ai putut constata si singur asta si astept cu nerabdare drumul lung si divers care ma asteapta. Am simtit ieri, din studioul în care ma aflu, forfota celor care ma vor pregati de plecare si stiu ca ai avut deja recitalul de la Bucuresti. Cu primul pian calator erai mai comunicativ, nu-mi mai scrii si mie ce s-a mai întâmplat ? Cum a fost ? Ai deja multe recitaluri si concerte, ai trecut prin fata a fel si fel de sali, iar eu cred ca voi face un soc când voi iesi, sâmbata seara, din radio. Adevarul e ca sa încep turneul pe malul marii este foarte palpitant, mai ales ca am auzit ca acolo este si o sarbatoare, se aniverseaza 45 de ani de când s-a înfiintat Radiovacanta, pe terasa careia va avea loc primul nostru concert împreuna. Succes la concertul cu orchestra si te rog, mai da-mi si mie un semn.

Pianul calator 2

Ne vom vedea inainte de concertul de vineri. Trec prin studioul tau sa vad ce mai faci!

E adevarat, am avut un program infernal, iar zilele premergatoare recitalului de la Bucuresti de ieri au fost destul de dificile. Pana la urma am fost fericit atunci cand am simtit ca cei aflati in sala, destul de multi, au rezonat la ceea ce le-am povestit. Practic asta este menirea noastra, a celor ce povestesc povestile altora... sa stie cum, cat si cand din propria fiinta trebuie sa interfereze cu sufletul si gandurile celor ce au folosit acest limbaj minunat care este muzica. Sa "vorbeasca" cu altii, cu noi, cei ce cantam si cu ei, cei ce asculta... Dar asta este o poveste lunga...

Nu iti fie frica de Mamaia, este un loc care ar putea fi minunat. Vom incerca, impreuna, sa il facem ca in timpul recitalului nostru, sa sune altfel.

Horia


01.06.2012

Dragele mele piane,

Au fost foarte placute primele concerte pe care le-am facut împreuna cu pianul calator în luna mai. Iata ca au trecut aproape 13 luni de când ceea ce la început parea un vis atât pentru voi, cât si pentru mine a devenit realitate. Am calatorit împreuna, am cântat, am petrecut mult timp povestindu-ne si învatând unul de la celalalt. Ma gândesc cu mult drag la succesele pe care le-am avut la primele noastre concerte si astept cu nerabdare si emotie ceea ce va urma.

Imi pare atât de bine ca te-am gasit în forma excelenta în care te lasasem si ca am reusit, din nou, sa cântam publicului din Dumbraveni si din Medias, noua ta casa. Cum ti s-a parut atmosfera din Sighisoara? Pentru tine a fost un debut în acel superb oras, chiar daca este atât de aproape de Medias. Trebuie sa îti multumesc pentru ca m-ai ajutat în aceste prime trei recitaluri si sa îmi cer iertare ca despartirea noastra, pe care o sper de cât mai scurta durata, s-a petrecut atât de abrupt. M-am întors la Brasov pentru recitalul de acolo si pentru a pregati primul concert cu orchestra, alaturi de Filarmonica din Tg. Mures.

E normal ca nerabdarea sa te fi cuprins, dragul meu pian nerabdator, dar mai e putin si plecam în a doua calatorie, care va începe, nu-i asa, pe malul marii si se va încheia în vestul extrem al tarii. Un itinerar interesant si, pentru multi, surprinzator.

Nu am scris mai mult, pentru ca în acest al doilea turneu mi-am propus ca în afara programului de recital sa pregatesc si un concert cu orchestra, iar ieri seara am avut bucuria întâlnirii cu publicul si cu Filarmonica din Târgu Mures, una dintre cele mai valoroase orchestre din tara, care mi-a oferit prima ocazie de a auzi cum suna Rapsodia pentru pian si orchestra de Rachmaninov… cu mine ca solist, dar acompaniat de tesatura atât de romantica a orchestrei. Suna cu totul altfel decât atunci când îti lipseste partenerul. Fie ca el este pianul tau, pianul calator, pianul nerabadator sau… orchestra. A fost foarte placut sa cânt în fata unei sali arhipline si în compania unor muzicieni de elita.

Mergând spre Oradea, sunt tot mai convins ca aceasta idee de a sustine doua programe în paralel, a fost buna, chiar daca e tare greu sa te transpui atât de des dintr-o stare în alta.

Horia


25.05.2012

Draga pianule calator (pentru ca înca poti fi considerat asa),

De unde stii tu atât de bine cum ma simt eu ? Esti invidios ? Tu, care de un an esti în fata publicului si tocmai ai încheiat o noua calatorie prin trei superbe orase din Transilvania ?

Eu sunt invidios ! Din întunericul studioului în care ma aflu în continuare, mi-am amintit ce romantic si ce frumos scriam anul trecut. De fapt îi scriam lui Horia, nu tie.

Acum efectiv nu mai am rabdare.

M-a vizitat acordorul, m-a reparat, a fost si Horia sa studieze în studioul unde ma aflu, am avut chiar ocazia sa fiu filmat pentru spotul video al turneului si recunosc ca m-am simtit destul de bine. Totusi, momentul în care voi pleca de aici va fi de departe cel mai interesant.

Ai avut parte de o calatorie frumoasa tu, anul trecut, dar eu – îti spun în cazul în care nu ai tras cu ochiul în programul de sala – voi strabate efectiv tara dintr-un colt în celalalt. Primul concert va fi pe malul marii, iar ultimul în vestul extrem al tarii, la Sînnicolau Mare.

Se pare ca diversitatea itinerariului meu nu poate fi comparata decât cu diversitatea repertoriului pe care o sa-l prezint publicului.

Voi reveni.

Fostul pian melancolic, care s-a transformat în Pianul nerabdator si se pregateste sa devina Pianul calator 2


24.05.2012

Draga Horia,
Sunt iar pe scena din Sala Traube, dupa cele trei zile în care am cântat împreuna, dupa un an de asteptare.
Sunt sigur ca te-ai întrebat ce am facut în tot acest timp. Nu am stat degeaba, te asigur! Am lucrat atât de mult în acest an în care am fost în Medias, încât acordorul Dragos mi-a descoperit doua corzi rupte. De fapt, ai vazut si tu... înainte de primul recital, am stat mult la reparatii.

Emotia regasirii cu tine... aproape m-a coplesit. Cu cât se apropia momentul reîntâlnirii, ma gândeam "Cum te simti când te reîntâlnesti cu un prieten atât de drag pe care nu l-ai mai vazut de un an? Cum va reactiona el?"
Desi la prima lucrare tremuram un pic amândoi, continuarea mi s-a parut atât de fireasca, de parca am cântat din totdeauna împreuna. Eu cred ca am reactionat bine. Ne-am reacomodat repede unul cu celalalt si aplauzele publicului confirma ceea ce spun.

Repertoriul pe care l-ai ales, recunosc, mi s-a parut foarte dificil. Bach - Busoni -Ciacconna in re minor din prima parte sau Rachmaninov - Kreisler Liebeslied si Rachmaninov - Kreisler si Liebesfreud din a doua parte ne-au solicitat mult pe amândoi. Însa alta este lucrarea care... mi-a amintit de noi: Liszt - Rapsodia Româna, ultima piesa din prima parte.

Emotia regasirii cu Liszt… Muzica lui Liszt înseamna poezie, înseamna vibratie, înseamna emotii la intensitate maxima. Înseamna… amintirea turneului nostru de anul trecut. Schubert / Liszt – Standchen sau Schubert / Liszt - Soirées de Vienne, Valse Caprice for piano, lucrarile din a doua parte, au reprezentat pentru mine momentul cel mai emotionant al concertului. Horia, sunt sigur, nu multi pot cânta Liszt asa cum o faci tu.

Emotia regasirii cu publicul... a fost cel putin la fel de intensa ca emotia regasirii cu tine si cu Liszt. Daca cei din Medias deja îmi sunt prieteni, în Dumbraveni am regasit fete cunoscute, cei din Sighisoara m-au impresionat prin caldura cu care ne-au primit. Am înteles ca melomanii ar fi vrut sa ma opreasca acolo. Mai am de stat doi ani în Medias... apoi… cine stie unde voi mai poposi...

Cred ca deja m-am lungit cam mult. Stiu ca esti ocupat cu studiul, asa ca ma grabesc sa închei. În scurt timp, stiu ca Pianul Melancolic, care probabil se afla tot într-un studio întunecat al radioului va deveni Pianul Calator. Sunt un pic invidios. Stau aici, cuminte, pe scena salii Traube si observ cum usor, usor, devin eu melancolic.
Mult succes în urmatoarele drumuri pe care le ai de facut prin tara! Mult succes si colegului meu.

Pentru conformitate, semnez,
Primul pian calator