"Pianul Călător"

Jurnal de calatorie - 2011

22.04.2011

Dragă Horia,

Acum, că primul tău turneu național solo s-a terminaț nu pot să-ți spun decât că aștept cu nerăbdare ca turneul de anul viitor să îl facem împreună. Dacă va fi așa sau nu, e greu de știut de acum, pentru că în mod sigur nu depinde doar de mine.

Totuși, în întunericul studioului în care voi petrece și sărbătorile din acest an, m-am gândit să-ți scriu câteva gânduri pe care mi le-au inspirat anii petrecuți în preajma muzicii clasice, dar și momentele în care te-am auzit chiar eu cântând împreună cu pianul călător, amicul meu atât de fericit că și-a schimbat domiciliul.

Disciplina și libertatea sunt două aspecte opuse, dar esențiale, ale actului artistic. și cred că ar trebui să conștientizezi acest lucru. Arta interpretării înseamnă vulnerabilitate, anxietate, complexe, dar și umor. Este vorba despre permanenta pendulare între apartenență și independență care ne însoțește de-a lungul întregii vieți artistice. În cântatul tău am descoperit o autentică lipsă a inhibițiilor estetice, o superbă atracție către experiment , către risc și surpriză, atât de neașteptate în abordarea lui Liszt. Muzical ești capricios și imprevizibil, excesiv și ezitant. Nu amorțit în certitudini. Să nu renunți...

Pianul melancolic


22.04.2011

Dragă prietene,

Iată că s-a încheiat periplul nostru. Sunt acasă, reîncărcându-mi bateriile pentru perioada următoare, care sper să fie la fel de interesantă. Privind retrospectiv, nu pot decât să mă gândesc cu recunoștință și admirație la toți cei ce au contribuit la primul Pian Călător: cei ce au coordonat proiectul cu atâta precizie și dăruire, cei ce l-au susținut cu multă bunăvoință precum și pe cei - nu puțini - ce l-au pus în practică.

A fost bine, chiar foarte bine. Mă simt ca și cum am câștigat o bătălie, în primul rând cu mine însumi. Este un sentiment care îmi dă speranță, multă energie dar îmi și confirmă presimțirea că de acum înainte responsabilitățile mele artistice sunt mai mari.

Abia aștept să ne revedem. Sper că Sala Traube va fi un loc în care te vei simți bine în următoarea perioadă. Precum ai văzut la ultimul nostru recital, publicul din Mediaș este foarte cald și avid de muzică bună: cu siguranță avea nevoie de prezența ta.

Cu bine,
Horia


22.04.2011

Dragă Horia,

Sunt obosit și fericit. Obosit pentru că am călătorit în cinci zile cât nu am călătorit eu de când am fost construit. Fericit pentru că împreună cu tine am vorbit oamenilor prin muzică. și oamenii ne-au înțeles.

Sunt nostalgic și optimist. Nostalgic pentru că tocmai am încheiat un turneu de care îmi voi aminti cu drag. Optimisț pentru că am încredere că aici, în Mediaș, vor veni alți pianiști valoroși să cânte împreună cu mine. Am făcut cunoștință cu noua mea casă pentru viitorii ani. Totul e bine, toți s-au bucurat de venirea mea. Sper că mă vei mai vizita în cei trei ani în care voi sta aici.

Sunt singur și mi-e dor de tine. Nu știu să îmi iau rămas bun. știi ce... nici nu-mi iau. Te aștept să treci pe la mine. Pe curând, până la următorul recital împreună și mult succes în noile tale proiecte!

Pianul Călător


21.04.2011

Dragul meu Pian Melancolic,

Îți scriu de la Mediaș, orașul în care am ajuns în această dimineață și care mă va adopta pentru o perioadă de trei ani. Dacă ar fi să-ți spun într-un singur cuvânt cum a fosț aș putea spune că a fost INCREDIBIL! Aș vrea, totuși, să îți povestesc mai multe: am călătorit împreună cu Horia și cu echipa care s-a preocupat ca eu să fiu într-o stare perfectă (acordorul, cei șase băieți care mă transportă, șoferul) aproape 1000 de km prin patru orașe: Hunedoara, Deva, Alba Iulia și Dumbrăveni. Am cântat pentru sute de oameni care ne-au primit cu mare căldură și entuziasm. Sunetul meu s-a auzit într-un castel (Castelul Huniarzilor din Hunedoara), în case de cultură (în Deva și în Alba Iulia) și într-una dintre cele mai frumoase biserici de la noi din țară (Biserica Armenească de la Dumbrăveni).

La Hunedoara câțiva tineri au vrut neapărat să-mi atingă și ei clapele. Horia i-a lăsat. Eu am vibrat de bucurie. La Deva am fost aplaudați sacadaț ovaționați și am primit buchete cu flori. M-am simțit o vedetă. Horia a fost chemat la scenă de patru ori. Eu simțeam că îmi frige claviatura de emoție. În Alba Iulia au fost atât de mulți tineri, încât am simțit că întineresc și eu. Horia a dat zeci de autografe. Eu m-am lăsat fotografiat de tinerii melomani. Iar ieri, la Dumbrăveni, a fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. A fost locul în care sunetul meu s-a auzit până în stradă. Biserica are o acustică atât de bună, încât cei care nu au mai avut locuri înăuntru, s-au așezat pe scări și au ascultat muzica lui Liszt în viziunea lui Horia Mihail... de afară. După toate astea, cred că poți întelege de ce ți-am scris mai devreme că a fost incredibil.

Acum mă pregătesc pentru ultima repetiție. Trebuie să ajungă Horia să repetăm pentru ultimul recital din turneul Pianul Călător 1. Încep să devin trist. O să-mi lipsească Horia, o să-mi lipsească entuziasmul oamenilor și drumurile pe care le-am făcut. A fost obositor, aveai dreptate. Horia e foarte obosiț nu a mai avut timp să îți scrie. Să susții un turneu cu câte un concert în fiecare zi, fără pauză, s-a dovedit a fi foarte obositor, dar amândoi considerăm că a meritat. A fost bine!

Garantez că Turneul Pianul Călător 2, în care călătorul vei fi tu, va ieși cel puțin la fel de bine. Nu mai fi invidios! Tu esti următorul.

Mâine ți voi scrie despre cum am fost primiți la Mediaș. Pe curând!

Pianul Călător


20.04.2011

Dragul meu Pian călător,

După ce m-am tot gândit dacă să-ți scriu sau nu, până la urmă m-am hotărât să-mi înfrâng invidia, să mă comport civilizat și să te întreb cum e călătoria. Aici, în studioul din care ai plecat e tot mai liniște mai ales acum că se apropie Sărbătorile. Am început să-ți simt lipsa. Mă întreb pe unde mergi și mai ales cum au fost concertele, cum te privește lumea, dacă știe istoria ta, dacă au auzit de povestea lui Liszt de la care a plecat ideea Pianului călător? Oare anul viitor, când eu voi pianul care va străbate țara, va mai exista același entuziasm, vor mai fi tot atâtea ecouri? Aștept să-mi scrii, pentru că sunt sigur că efortul de a susține un concert pe zi este cu totul deosebit și că pianistul nu mai are energie să-mi scrie și el. Așa că aștept noutăți de la tine.

Cu drag,
Pianul Melancolic


18.04.2011

Dragul meu,

M-am simțit foarte bine alături de tine la Castelul Corvinilor, în ciuda faptului că am avut amândoi de suferit din cauza frigului. La un moment dat am crezut chiar că nu voi putea termina Mazzepa din cauză că mușchii îmi erau atât de înghețați. M-ai ajutat însă cu sunetul tău puternic și cald și am reușit să trecem împreună peste acel moment atât de dificil.

Astăzi cântăm din nou. Sunt la hotelul din Batiz și în câteva minute voi pleca spre Deva. După acordaj ne vom încălzi împreună. Te salut și mult succes!

Horia


18.04.2011

Dragă Horia,

E luni dimineață și eu sunt iar singur în mașină. Dar nu contează, ieri am cântat împreună după atâta timp și a fost incredibil! Nu crezi? Nu știu dacă ai remarcaț tu erai concentrat la clapele mele, dar publicul simțea muzica împreună cu noi. și ce ne-au mai aplaudat la final! M-am simțit ca un star. Bine.. tu erai starul... dar și eu, sub mâinile tale înghețate. Da, a fost îngrozitor de frig în sala din Castelul Corvinilor. Am suferit amândoi, dar căldura cu care ne-a primit publicul m-a făcut să uit de tot.

Acum, când tu vizitezi castelul, eu mă pregătesc de plecare. Pornim astăzi către Deva, a doua oprire din turneul pe care l-am început amândoi. Ce păcat că eu nu pot să mă uit pe geam și să văd pe unde mergem... Dar o să îmi povestești tu.

Scrie-mi, te rog. Am nevoie să îmi spui cum a fost când am cântat amandoi. Chiar dacă acum suntem mai mult timp împreună, tot vreau să îmi scrii. Am nevoie de încurajările și de sfaturile tale. Abia aștept să cântăm și în seara asta! A început să îmi placă.

Pianul Călător


17.04.2011

Dragul meu,
Sunt sigur că vei ajunge în siguranță la Hunedoara. Echipa care te însoțește este formată din oameni de nădejde, mașina cu care esti transportat este nouă, foarte bună și frumoasă (apropos ai văzut că este însemnată cu sigla noastră, a Pianului Călător?), iar domnul șofer va avea grijă să nu ai de suferit din cauza gropilor din asfalt.

Ne vedem în câteva ore! Vom avea un concert foarte bun!

Horia


17.04.2011

Draga Horia,

E duminica dimineața și imi tremura clapele de emoție. Sunt în mașina și aștept șoferul sa plecam. Daca-ai ști prin ce-am trecut ieri... o sa îți povestesc pe scurț sa nu te sperii: am fost luat din studioul întunecat al radioului (în sfîrșit!) și urcat în mașina care ma va plimba prin țara, pîna voi ajunge la Hunedoara.

Tu știi ca eu sunt un tip bine facuț am aproape 500 de kg... A fost nevoie de 6 barbați vânjoși și pricepuți, o sanie (așa numeau ei o scândura care era pe niște roți) și multe frânghii pentru ca sa pot fi mutat din locul meu. Mai întai m-au închiș iar domnul Puiu a luat cheia pe care a zis ca ți-o va da ție la prima oprire. Apoi, stupoare! Mi-au luat picioarele! Sper sa nu le uite pe undeva, ca altfel nu stiu cum vom cînta! Domnul Puiu zicea ca așa voi calatori fara sa ma ranesc. și daca asta nu era indeajunș m-au așezat pe cant. De fapt așa stau și acum și așa voi calatori. Dupa asta am fost învelit de sus pâna jos și de la stânga la dreapta cu niște paturi. Sa nu ma zgârii, sa nu ma lovesc, sa nu ma murdaresc. Sa fi vazut câta grija avea de mine Romeo... De fapt el a fost șeful lucrarilor: el a stabilit cu ce fel de paturi ma acopera, el le spunea celorlalți când sa traga de frânghii și tot el a facut nodurile. M-a legat fedeleș! Dupa 20 de minute aratam ca un cadou cu fundița.

Apoi a venit partea mai grea: așa pe cant cum eram, acoperit cu paturi și legaț urcat pe sanie, a trebuit sa fiu coborât pe scari. știi vorba aia "...ușor cu pianul pe scari.." cam așa a fost și în cazul nostru. Romeo era în fața și striga " Baieți, țineți de el, sa nu-l scapați! Acum ușor stânga, acum ușor dreapta. Aveți grija la colț!" Și baieții chiar au avut grija. Am fost dus cu mare atenție pâna jos și apoi urcat...într-o duba. Da, da chiar o duba. Știi doar ca sunt masiv, în alta mașina oricum nu aș fi încaput. Ei bine, treaba nu s-a terminat aici. Romeo, care în tot timpul asta a avut așa de multa grija sa nu ma ranesc, m-a ancorat. Adica m-a mai legat cu alte 4 frânghii și acolo în mașina.

Vom urca pe Dealul Negru, știi serpentinele de acolo, chiar era nevoie de protecție maxima.Totul s-a terminat cam într-o ora. De ieri de la ora 17:00 sunt aici singur. Recunosc ca ma simt puțin claustrofob. Studioul in care stateam așteptându-te era întunecoș însa acolo aveam foarte mult spațiu. Aici sunt doar eu, într-un loc închis și ma gândesc încontinuu la concertul care ne așteapta în seara asta. Sunt copleșit de emoție, dar daca bunicul Erard s-a descurcat în anul 1846, ma descurc și eu acum! Nu o sa te dezamagesc, îți promit!

Pianul călător


15.04.2011

Draga Horia

Lumea a început sa forfoteasca în jurul meu, sa ma pregateasca de drum, ieri ne-am si întâlniț entuziasmul meu este incredibil. Voi trage cu urechea la tot ce se întâmpla în seara asta pentru ca trebuie sa fie destul de palpitant. Televiziune, radio, presa, deja jumatatea turneului a trecuț dar recitalul acesta de azi este esential, cel putin pentru mine, pentru ca e ultimul pe care îl faci singur .... Stiu ca nu a fost asa de fapț pentru ca Sala radio pulsând de viata în fata unui singur pianist reprezinta o experienta cu totul deosebita.

Si totusi, usor egoisț eu ma bucur ca ai terminaț pentru ca de mâine încep o noua viata, palpitanta, în care cel mai mult va conta actiunea. Cred ca e bine sa fii pianisț pentru ca nu ai de dat socoteala nimanui. Sunt constient ca fara tine eu de fapt sunt un personaj muț e adevarat fara de care nu poti vorbi publicului. Dar în realitate nu contez, sunt un partener convenabil... Si nu o spun cu tristete. Doar te invidiez.

Ma gândeam ca mi-ai scris ca ai emotii. E important! Foarte bine ca ai, altfel nu are nici un sens ce faci. Fara emotii, nimic din ceea ce faci nu conteaza. Tot imprevizibilul vietii fiecaruia, toate ambiguitatile, perceptibile doar pentru unii, e adevarat... sunt singurele care dau sens. Sa stii ca si eu am emotii, desi nu par. Dar nu în toate cazurile si nu în compania oricarui pianist. Asta e, nu stiu sa ma prefac. Sunt doar un pian. E adevarat ca nu orice fel de pian.

Stii ce piesa îmi place mie foarte mult din programul tau ? Les cloches de Geneve ! Dar cred ca e formidabil sa o cânti într-o sala goala. În care sa fie doar pianul si prietenul lui, pianistul.

Eu o sa ramîn la Mediaș dar tu poate ajungi si în Elvetia cu Liszț cine stie... Ei au destule piane, nu au nevoie de mine. Mi s-a povestit ca pentru a face reclama Festivalului de la Gstadt pusesera un pian adevaraț e drept dezafectaț într-o intersectie, în mijlocul unui sens giratoriu...

Mâine ma urca în masina... De-abia astept.

Pianul călător


13.04.2011

Am ajuns deja în Bucuresti, dupa un succes important la Iasi seara trecuta. Am avut emotii, publicul de acolo este foarte educat si pretentios. Mai mult decât atâț printre spectatori s-au aflat si câtiva prieteni, muzicieni foarte buni.
Am petrecut putin timp în Iasi. Din pacate nu am putut sa reeditez plimbarile lungi pe stazile Copoului... Data viitoare.
Recitalul a fost bun, cel mai bun de pâna acum. Pianul de pe scena Filarmonicii m-a ajutat foarte mult si am reusit sa improvizez, sa gasesc nuante noi, efecte noi, creând pâna la urma o poveste ce poate fi înteleasa de public cu usurinta.
Este foarte interesant ca am gasit unele legaturi între Anii de pelerinaj si muzica lui Schumann. De exemplu, ultima fraza din Les Cloches de Geneve suna foarte asemanator cu ceva ce ar fi scris Roberț ca un fel de încheiere a povestitorului, cum se întâmpla de altfel în Kinderszenen.
Mai sunt câteva ore si ne reîntâlnim!! Te salut! Am emotii!

Horia


12.04.2011

Draga Horia,

Mai e foarte putin si ne revedem. Ma uit pe program si îmi dau seama ca dupa recitalul de la Iasi ai ajuns practic la jumatatea drumului. La Bucuresti toata lumea care trece pe lînga mine e nerabdatoare sa afle cînd plec, iar eu de-abia astept sa simt atmosfera aceea reala a publicului entuziasț pe care aproape am uitat-o. La ora asta probabil ca tu traiesti pe viu aceasta atmosfera în sala filarmonicii din Iasi, care sper sa te primeasca cu caldura. Sigur la Bucuresti va fi cel mai interesanț pentru ca o sala de anvergura Salii Radio si tot publicul care te asculta prin intermediul radioului înseamna altceva. Îmi aduc si eu aminte cu nostalgie de vremurile acelea.
Hai ca am devenit obositor! Dupa ce ca tu si cei care au avut ideea asta îmi oferiti sansa sa devin un pian unic, ma lamentez în permanenta.
Mai bine îmi imaginez ca te ascult cum cînti acum pe Steinway-ul Filarmonicii din Iasi un recital integral Liszț asa cum stiu foarte bine ca nu pot face multi. Si tu poti ! E un program inteligenț romantic, un program care vorbeste publicului. Si pîna la urma... cîntam noi, si eu si tu, dar ceea ce ne dorim de fapt este sa reusim sa le vorbim practic celor din sala, fara cuvinte. La sfîrsitul acestui turneu vei sti ca ai reusit. Si cu ajutorul meu.

Pianul Călător


12.04.2011

Dragul meu!
Am impresia ca trairile tale melancolice au fost înlocuite de entuzismul provocat de faptul ca vei deveni la rândul tau personajul principal al Pianului Calator 2012. Ma bucur!
Ceea ce spui despre abordarea muzicii de fiecare data altfel este foarte adevarat pentru toata muzica, nu numai pentru Liszt. Chiar daca unii compozitori sunt mult mai stricti si mai atenti cu indicatiile pe care le dau în partituri, de fiecare data avem bucuria de a gasi acele lucruri interpretabile, mici abateri de la norma care creeaza de fapt ambiguitatea. Ar fi chiar plictisitor si anost sa cântam de fiecare data la fel... desi stau si ma gândesc ca exista pe lumea aceasta muzicieni de renume care nu au înteles ca muzica renaste de fiecare data când este cântata, ei exersând si repetând la nesfârsit fiecare gest sau intentie.
Vei simti anul viitor ”pe viu” despre ce vorbesc. Ar trebui sa ne gândim deja la piesele pe care le vom cânta. Ai vreo propunere?

Horia


12.04.2011

Draga Horia,

Eu am cîntat odata Primul an de pelerinaj al lui Liszt. Nu mai tin minte ce pianist l-a facut dar stiu ca era o lucrare careia daca nu-i gaseai cheia , putea deveni plictisitoare. Cred ca faptul ca ai la dispozitie 12 recitaluri ca sa o descoperi e foarte confortabil. Si mai ales mi-aduc aminte ca e genul de piesa pe care poti sa o abordezi de fiecare data altfel. Cînd va veni rîndul meu, la Pianul Călător 2, nu vei mai cînta Liszt. Dar s-a scris atît de multa muzica buna pentru pian încît nu-mi fac griji. Dupa ora pe care o arata ceasul din studio, mai e putin si se termina prima parte de la Iasi. Succes în continuare. Sa ne vedem cu bine.

Pianul melancolic


12.04.2011

Dragul meu prieten,
Sunt la Iasi acum. Ma pregatesc de ultimul recital înainte de a ne revedea. Ce mai faci? Cum mai esti? Eu am cântat la Târgu Mures acum doua zile. Desi la început publicul mi s-a parut mai rece ca în alte parti (s-ar putea sa fie și efectul ascultatorilor din Baia Mare :)), la sfârsitul recitalului am fost aplaudat cu frenezie. M-am simtit foarte bine, mai ales ca și acolo am întâlnit prieteni dragi. Fug spre studiu acum! Te salut!
P.S. Mi-a scris un coleg al tau de studio, Bluthner, se pare ca e cam trist ca va ramâne deocamdata pe loc. Te rog sa îl încurajezi! Are nevoie de sprijinul nostru. Sunt sigur ca și el va calatori, asemeni tie, cât de curând.

Horia


10.04.2011

Dragul meu Bluthner,
Sper ca în curând sa discutam și de viitorul tau. Sunt plecat acum la Târgu Mureș însa dupa recitalul de marti de la Iasi, voi veni sa te cunosc. Este firesc ca "Pianul Călător" sa fie oarecum agitat și nerabdator, astfel având un comportament mai straniu. Sunt sigur însa ca nu o face cu intentie ci doar din mândrie ca a fost ales sa fie primul cu aceasta soarta. Stiu ca atât tu cât și fratii tai sunteti niste instrumente foarte bune, cu un bas profund și un discant stralucitor. Va veni și vremea ta de glorie, trebuie însa sa mai ai putina rabdare.

Horia


10.04.2011

Draga Horia,
Am luat adresa ta de la colegul meu de studio, "Pianul Călător". Recunosc ca de când a început sa se vorbeasca despre povestea asta cu pelerinajul pianelor, am sperat ca eu voi fi cel ales. Si eu am nevoie de reparatii capitale, dar asta e mai putin important decât faptul ca m-am plictisit. E deja ceva timp de cînd nu mai cânta nimeni la mine și am avut și eu o perioada de glorie, sa stii, chiar daca sunt Bluthner și nu Steinway, ca "Pianul Călător". Stiu ca e prietenul tau, dar sa stii ca a devenit cam îngâmfat de când a fost reparat și mai ales de când stie ca pleaca din studio și ca va reveni pe scena. Sau poate mi se pare mie... Daca ai timp, spune-mi și mie daca stii cumva daca eu voi fi al doilea pian calator? Si poate când vii la Bucuresti, vii sa studiezi și la noi în studio, sa mai stam de vorba. Poate îmi dai un semn ca ai primit mesajul meu.

Pianul melancolic

09.04.2011

Dragă prietene,

Iți scriu din Brasov, unde poposesc pentru mai puțin de 24 de ore. Am petrecut la Baia Mare, ca de fiecare dată, momente emoționante, atât pe scenă cât și în afara ei. Am fost primit cu multă căldură, am revăzut prieteni dragi, am cântat în fața unei audiențe care m-a impresionat prin entuziasmul ei. La începutul recitalului am fost nevoit să mă ridic de la pian pentru a saluta din nou publicul, acesta neîncetând să aplaude. Programul pe care îl cânt devine din ce în ce mai prietenos cu mine, de fiecare dată descopăr sau experimentez lucruri noi. Incep să înțeleg spiritul de mare improvizator al lui Liszt.

Mai este foarte puțin și ne revedem. Este foarte normal să ai emoții, ți le împărtășesc și eu. Intr-adevar, multă lume a auzit deja de tine și vei deveni, cu siguranță, și mai cunoscut în momentul când vom pleca la drum și tot mai multă lume va auzi sunetul tău atât de frumos.

Plec spre Târgu Mureș, ai grijă de tine.

Horia

07.04.2011

Dragă Horia,

Uite că a trecut ceva timp de când nu ți-am mai scris. S-a mai întâmplat ceva special de când ești la Baia Mare ? Pe aici, nimic nou, doar că am auzit că tot mai multă lume află de ideea pianului călător și încep să mă transform în personaj. Mi-a spus cineva că o să merg cu o mașină nouă, foarte frumoasă , și că voi trece prin nu mai puțin de 5 săli de concert diferite. Oare câte piane au mai avut astfel de experiențe? Sigur mai sunț dar încep să mă simt important. Poate și din cauză că stau de atâta timp fără să-mi mai aud sunetul. Să știi că am un sunet foarte frumos. Oare o să-mi fie dor de locurile astea în care am locuit atâta timp ? Un pian e mult mai puțin obișnuit cu ideea de călătorie, de pelerinaj, decât un pianisț nu-i așa ? Apropo, în ce relație mai ești tu acum cu Anii de pelerinaj, după ce au trecut patru recitaluri din cele 12? Ar trebui să vă simțiți mai confortabil împreună. Eu nu am cântat niciodată seria asta de piese. Sunt chiar curios. și sunt foarte curios cum te vei simți tu cântând în cinci săli diferite, în cinci zile consecutive, pe același pian

Pianul călător
05.04.2011

Îti scriu din Baia Mare. Oprirea de la Cluj a fost de foarte scurta durata, am plecat de acasa în cursul diminetii, imediat dupa ce am intrat în direct la Radio Impuls din Cluj, pentru un interviu.
Al treilea recital a fosț fara doar și poate, cel mai bun de pâna acum, din toate punctele de vedere. Am cântat pe un pian bun, acordaț și chiar înaintea concertului, publicul numeros a reactionat excelent. La sfârsit am fost aplaudat precum la fostele congrese comuniste, de toata lumea în acelasi timp.
La sfârsitul recitalului am fost felicitat de câteva zeci de persoane, iar unul dintre criticii clujeni pe care îl cunosc înca de la debutul meu la Cluj, în 1985, a spus ca am fost un "poet al pianului".
Nu îti face griji! Recitalurile noastre vor fi foarte bine primite și sunt sigur ca amândoi ne vom face datoria cum trebuie!
Te salut !

Horia
04.04.2011

Draga Horia,

Îmi tot scrii despre fratii mei mai tineri din diferite sali de concert din tara, care te dezamagesc sau nu. Crezi ca eu voi face fata la turul de forta pe care ni l-am propus împreuna? Deocamdata, tu îti redescoperi dimensiunea de pianist solo cu încântare. Oare eu voi avea experiente similare în privinta destinului meu de pian de concert? Probabil izolarea asta în care stau ma face sa-mi pun prea multe întrebari. Îti tin pumnii astazi. Cred ca sunt cele mai grele 24 de ore din turneu, dar eu sunt sigur ca le vei depasi cu bine.

"Pianul Călător"
03.04.2011

Dragul meu prieten,

Iata ca s-a terminat și al doilea recital al turneului, cel de la Brasov. M-am simtit mai bine ca la Sibiu... Poate pentru ca eram acasa, poate fiindca emotiile inerente debutului s-au transformat într-un alt tip de emotii... La un moment daț în timp ce cântam, am fost aproape coplesit de gândul ca în urma cu mai bine de 150 de ani, în aceeasi sala, Maestrul caruia îi dedicam acest turneu - Franz Liszt - facea ca muzica iesind din mâinile lui sa cucereasca ascultatorii unui burg transilvan deja obisnuit cu sunetele muzicienilor profesionisti. Am cântat la Sala Reduta, o sala de concerte construita special pentru Societatea Filarmonica Brasov, ce exista înca de la sfârsitul secolului al optsprezecelea. De altfel, am și facut o fotografie a placii care sta marturie pentru faptul ca mari personalitati ale umanitatii - Liszț Enescu, Eminescu - au urcat scarile ce conduc spre sala și i-au fermecat pe cei ce au fost martori ai unor astfel de momente magice.
Publicul a fost încântator și încântaț daca e sa ma iau dupa reactia lui. Însasi fetita mea Sandra, de numai opt ani. a ascultat cu atentie tot recitalul, contrar obiceiului ei de a adormi la primele note și de a se trezi la aplauze. La sfârsitul recitalului, toata audienta s-a ridicat în picioare. Impresionant și emotionant!

Desi, trebuie sa marturisesc, colegul tau mult mai tânar, venit la Brasov nu cu multi ani în urma de undeva dinspre miazazi, s-a aratat a fi mult prea încercat de grelele concerte prin care a trecut în ultima perioada, am încercat și am reusit sa îl conving sa ma ajute. Pacat ca notele din discant au început la un moment dat sa îsi piarda din acuratetea acordajului.
Acum voi merge spre odihna. Mâine este o zi foarte grea: drumul pâna la Cluj și recitalul de acolo în fata unui public foarte exigent. Sa îmi tii pumnii!

Horia


01.04.2011

Draga prietene,

Îți scriu din Fagaraș, sunt în drum spre Brașov unde mâine, precum știi, voi avea al doilea recital al turneului. Deși emoțiile debutului au trecuț Brașovul este un loc aparte pentru mine, pentru ca de fiecare data când cânt în fața spectatorilor de acasa, am o stare cu totul speciala.

Concertul de ieri a fost foarte bine primit de public. Eram foarte curios de cum va reacționa la prima parte a recitalului, o muzica mult mai complexa și pretențioasa decât cea din a doua parte. Totul a fost bine pâna la urma, am auzit chiar reacții de uimire dupa ce am terminat de cântat Orage și Valle d'Obermann, probabil din cauza dificultății tehnice a celor două piese și a spectaculozitații lor. La sfârșitul concertului toata audiența s-a ridicat în picioare și am auzit și câteva persoane strigând Bravo!

Dupa concert am ieșit cu câțiva prieteni și cu sora mea, Andreiana, și am sarbatorit succesul. Înainte însa, am cumparat doua sticle cu apa pe care le-am baut pe nerasuflate. Liszt a reușit sa ma deshidrateze destul de mult aseara! Acum știu însa cum sa dozez energia pentru un recital atât de lung.

Este interesant ca l-ai ascultat pe Alexandru încalzindu-se. Chiar m-am gândit la el și la faptul ca urma sa începem amândoi în același timp, la câteva sute de kilometri distanța.
Te las acum, ma grabesc spre casa, mai am de lucru, de pregatit recitalul de mâine.
Aștept cu drag ziua în care vom porni la drum împreuna.

Horia


01.04.2011

Dragă Horia,

Nu reusesc sa tac și revin înainte de concert. Am ramas la Bucuresti și sunt la fel de emotionat ca tine gândindu-ma cum va fi concertul de deschidere al turneului. Din studioul în care ma aflu l-am auzit pe Alexandru, pe Alexandru Tomescu, care se încalzea pentru a intra în scena la Sala radio din Bucuresti. Cred ca este o coincidenta interesanta. Dupa cultura mea muzicala, ceea ce face el acum este un tur de forta - sa cânte ambele concerte pentru vioara și orchestra de Prokofiev în aceeasi seara. Si ceea ce faci tu este un tur de forta. Uneori ma bucur ca în izolarea mea privilegiata pot sa ma gândesc doar la muzica. Si îmi amintesc de momentele mele de glorie în care ma simteam cel putin la fel de puternic pe scena cum va simtiti fiecare dintre voi acum. Mi-e foarte dor sa ma reîntâlnesc cu publicul pe care voi îl veti vedea și în seara asta, acel public a carui reactie o simti imediat. Astept sa-mi povestesti.

Pianul călător


01.04.2011

Dragă Horia,

Înțeleg că nu vei avea prea mult timp să îmi scrii, totuși pentru mine sunt foarte importante aceste rânduri. În felul acesta, voi putea să-mi imaginez și eu cum este la Sibiu, sau pe unde vei mai merge. Mai ales că turneul începe foarte aproape de locul în care voi ajunge eu într-un final. Te aștept și îmi imaginez cum va suna primul an de pelerinaj când vom cânta împreună. Succes !

Pianul călător


01.04.2011

Dragă prietene, Îmi pare rău că a durat atât de mult până să îți răspund, uite, s-a făcut deja miezul nopții și azi începe turneul. Când cu evenimentul desăre care mă întrebi, a fost o zi extrem de agitată, în care am făcut tot ce se putea face pentru ca povestea asta a noastră să fie cunoscută de cât mai multă lume. Lansarea de la Palatul Cesianu a fosț într-adevăr, un moment special. Casa Cesianu-Racoviță este un loc superb, un adevărat palat situat în mijlocul Bucureștiului, un spațiu care cu siguranță a fost martor al multor evenimente speciale în ultimul veac și ceva. A fost multă lume, atmosfera a fost extrem de caldă și cei care m-au ajutat ca totul să iasă bine au fost colegi de-ai mei din radio. La sfârșitul discursurilor am cântat pe un coleg de-al tău, e adevăraț ceva mai puțin prieten cu mine, o parte din programul de recital pe care îl voi cânta integral pentru prima dată în seara asta, la Sibiu.

Cred că ziua de 30 martie 2011 e un nou început pentru amândoi. Este adevărat că tu vei mai avea de așteptat două săptămâni până când vei reveni, după atâția ani, pe scenele de concert. Deși nu am stat ascuns într-un studio al Radioului atâția ani ca tine, dintre concertele din ultimii ani - care de cele mai multe ori mi-au oferit bucurii și satisfacții - mi-au lipsit cele în care eram doar noi doi pe scenă.

știi ce spun, nu? Mă gândesc la acele momente în care doar imaginația și inspirația mea este limita. Ei bine, aceste timpuri se întorc. Abia aștept să plecăm la drum împreună. Vei părăsi Radio România și vom călători prin locuri minunate împreună. Ne vor auzi sute, poate mii de spectatori, iar în 21 aprilie, vei poposi în noua ta casă, Sala Traube din Mediaș, un loc în care vei fi răsfățat ani de acum înainte atât de pianiștii pe care îi vei însoți în călătoriile lor muzicale, cât și de spectatorii avizi de frumos. Trebuie să mă odinnesc acum, mâine plec la drum. Îți scriu de la Sibiu, prima oprire din călătoria mea.

Horia


30.03.2011

Dragă Horia , Din întunericul studioului Radioului în care mă aflu și în care aștept plecarea în turneu împreună cu tine am încercat să-mi imaginez cum e lansarea de la Palatul Cesianu despre care vorbeai zilele trecute. Am înțeles că e un loc special pe care l-a văzut puțină lume pînă acum. și presupun, adică sper, că s-a vorbit mult despre mine acolo. Să-mi scrii. Sunt foarte curios.

Pianul călător